rânduială
/rɨn.du'ja.lə/Etimologie
Din a rândui + sufixul -eală.
Definiții
- faptul de a rândui; fel de aranjare a lucrurilor în mod ordonat; (p.ext.) ordine.
- fel în care se desfășoară o acțiune, un sistem de organizare statornicit sau impus.
- măsură, directivă, dispoziție, aranjament.
- ceremonial, forme statornicite; datină, obicei, regulă.
- denumire generică folosită în trecut pentru anumite dări în bani către domnie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rânduială | rânduieli |
| genitiv-dativ | rânduielii | rânduielilor |
| vocativ | rânduială | rânduielilor |
| articulat | rânduiala | rânduielile |