rost
/rost/Etimologie
Din latină rostrum.
Definiții
- sens, înțeles, tâlc; scop, menire, justificare, motivare.
- atribuție, rol, misiune, sarcină.
- mod de a-și întocmi viața; stare, situație socială, materială, familială; (p.ext.) gospodărie.
- mod, fel de organizare a unei activități; ordine după care se desfășoară o acțiune; plan de desfășurare, de executare a ceva.
- ordine stabilă, stare de lucruri; rânduială.
- spațiu în formă de unghi, format la războiul de țesut între firele de urzeală ridicate de ițe și cele rămase jos, prin care se trece suveica cu firul de bătătură.
- spațiu îngust lăsat între două construcții alăturate sau între două părți ale unei construcții, pentru a permite mișcarea lor relativă sub acțiunea forțelor interioare sau a variațiilor de temperatură.
- jgheab săpat în lemn, pe care alunecă o ferestruică, o ușă, un capac.
- (înv.) gură; (azi livr.) grai, vorbire.
- (înv. și arh.) facultatea de a vorbi.
- (reg.) grătarul sobei, prin care cade cenușa.
Exemple
- Rost de etanșare.
- Rost de lucru.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rost | rosturi |
| genitiv-dativ | rostului | rosturilor |
| vocativ | rostule | rosturilor |
| articulat | rostul | rosturile |