ridiche
/ri'di.ke/Etimologie
Din latină radῑcŭla („radiculă”). Înrudit cu italiană radicchio.
Definiții
- (bot.) (Raphanus sativus) plantă erbacee legumicolă din familia cruciferelor, cu frunze adânc crestate, cu rădăcina sferică sau conică, alungită, cărnoasă, umflată, comestibilă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ridiche | ridichi |
| genitiv-dativ | ridichii | ridichilor |
| vocativ | ridiche, ridicheo | ridichilor |
| articulat | ridichea | ridichile |
Sinonime: (bot.) (prin Ban.) rotcă