rară
/'ra.rə/Etimologie
Din rar.
Definiții
- (reg.) un fel de mreajă de pescuit, cu o împletitură rară.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rară | rare |
| genitiv-dativ | rarei | rarelor |
| vocativ | raro | rarelor |
| articulat | rara | rarele |
rara
Etimologie
Din rar + sufixul -a.
Definiții
- rarîncet, domol, pe îndelete.
Proverbe & zicători
- „Rara întâlnire e mai cu iubire.”Dragoste și iubirePrietenie și dușmănie
- „Mai rară vedere. Este mai cu miere.”Vorbă și tăcere
- „Cine are barba rară se rade lesne.”Înțelepciune și prostie
- „Cine are barba rară, se rade lesne”Înțelepciune și prostie
- „Cercetările mai bune sunt cele mai rare”Înțelepciune și prostie
- „Rară întâlnire”Timp
- „Mai rară vedere”Prietenie și dușmănie
- „Întâlnirea rară”Prietenie și dușmănieTimp
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică