răzor
/rə'zor/Etimologie
Din bulgară разор (razor).
Definiții
- fâșie îngustă de pământ nelucrat, servind drept hotar și potecă între două ogoare; hat.
- loc arat; ogor.
- strat de flori sau de legume în grădini; brazdă.
- cărăruie (într-o grădină).
- arc de trăsură.
- drug de metal pentru străpungerea gheții în vederea pescuitului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | răzor | răzoare |
| genitiv-dativ | răzorului | răzoarelor |
| vocativ | răzorule | răzoarelor |
| articulat | răzorul | răzoarele |