rădăcini

Etimologie

Din rădăcină.

Definiții

1. forma de plural nearticulat pentru rădăcină.

Etimologie

Din latină radῑcῑna.

Definiții

1. (bot.) parte a unei plante superioare prin care aceasta se fixează de sol și își absoarbe substanțele hrănitoare; (pop.) parte a plantei aflată în pământ, indiferent de structura și funcțiile pe care le are.
2. (fig.) origine, izvor, cauză.
3. (anat.) parte prin care un organ al corpului este fixat într-un țesut.
4. (anat.) partea profundă a unei tumori.
5. (bot.) partea de lângă pământ a tulpinii unui copac.
6. (p.anal.) partea de jos a unui zid, a unui munte etc.
7. (anat.) partea de la baza anumitor organe.
8. (spec.) limita de adâncime a anumitor obiecte.
9. (mat.) valoarea necunoscutei dintr-o ecuație.
10. (lingv.) element al unui cuvânt, ireductibil din punct de vedere morfologic, comun cuvintelor din aceeași familie și care conține sensul lexical al cuvântului.

Exemple

• Rădăcina unui dinte.
• Rădăcina nasului.
• Rădăcina unui număr.
• Rădăcina unui cuvânt.

Declinare

Sinonime: 2: origine, 6: (constr.) bază, fundament, fundație, scorbură, temelie, 9: (mat.) radical, 10: (lingv.) radical