pândi
/pɨn'di/Etimologie
Probabil din slavă pąditi („a împinge, a îmboldi”). Dar lingvistul Sorin Paliga sugerează o origine proto-boreală bazată pe rădăcina *Ghw-N ("a fugi, a vâna").
Definiții
- (v.tranz. și intranz.) a observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva).
- (v.tranz.) a urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi.
- (v.tranz.) a studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile.
- (v.tranz. și intranz.) a aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | pândea | pândeau |
Sinonime: 1: spiona, urmări, 2-3: urmări, 4: aștepta