← înapoi la căutare

prietenie

/pri.e.te'ni.e/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din prieten + sufixul -ie.

Definiții

  1. sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de atașament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabilește între persoane, pe baza acestor sentimente.
  2. atitudine plină de bunăvoință, prietenoasă față de cineva.
  3. legătură între grupuri sociale, între popoare, între țări bazată pe aspirații, năzuințe, interese comune.

Exemple

  • O prietenie durabilă.
  • Ne-a arătat multă prietenie.
  • Prietenia dintre țările lumii.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativprietenieprietenii
genitiv-dativprietenieiprieteniilor
articulatprieteniaprieteniile

Sinonime: 1: amiciție, (înv. și pop.) prieteșug, (înv. și reg.) amicie, (reg.) fârtăție, ortăcie, (înv.) prietnicie, 2-3: amabilitate, atenție, bunăvoință, solicitudine

Antonime: dușmănie, inimiciție, ostilitate, vrajbă, vrăjmășie

Proverbe & zicători

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică