prietenie
/pri.e.te'ni.e/Etimologie
Din prieten + sufixul -ie.
Definiții
- sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de atașament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabilește între persoane, pe baza acestor sentimente.
- atitudine plină de bunăvoință, prietenoasă față de cineva.
- legătură între grupuri sociale, între popoare, între țări bazată pe aspirații, năzuințe, interese comune.
Exemple
- O prietenie durabilă.
- Ne-a arătat multă prietenie.
- Prietenia dintre țările lumii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | prietenie | prietenii |
| genitiv-dativ | prieteniei | prieteniilor |
| articulat | prietenia | prieteniile |
Sinonime: 1: amiciție, (înv. și pop.) prieteșug, (înv. și reg.) amicie, (reg.) fârtăție, ortăcie, (înv.) prietnicie, 2-3: amabilitate, atenție, bunăvoință, solicitudine
Antonime: dușmănie, inimiciție, ostilitate, vrajbă, vrăjmășie