← înapoi la căutare

prepeliță

/'pre.pe.li.ʦə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din sârbo-croată препелица (prepelica) < proto-slavă *perpelъ.

Definiții

(ornit.) (Coturnix coturnix) pasăre migratoare din ordinul galinaceelor, de culoare brună, cu dungi pe spate, care se vânează pentru carnea ei gustoasă.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	prepeliță	prepelițe
genitiv-dativ	prepeliței	prepelițelor
vocativ	prepelițo	prepelițelor
articulat	prepelița	prepelițele

Sinonime: (ornit.) pitpalac, (reg.) pitpălăcoi, pitulice, titirlic

Proverbe & zicători

„Prepelițele se duc și sturzii ne vin.”Timp
„Trage nădejde ca prepelița de coadă.”Animale
„Prepelița se ține că e cu coada”Animale
„Prepelițele se duc și sturzii ne vin”Animale Timp
„Prepelița în iarbă”Animale Natură
„A prins prepelița de coadă”Animale
„Ca prepelița de coadă trage nădejde”Animale Noroc și soartă
„Ca o prepeliță”Animale
„Trage nădejde ca prepelița de coadă”Noroc și soartă Animale

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică