← înapoi la căutare

prânz

/prɨnz/

substantiv?gen neutru

Etimologie

Din latină prandium.

Definiții

masă principală care se ia la amiază; dejun; timpul când se ia această masă.
(concr.) ceea ce se mănâncă la această masă, mâncare pregătită în acest scop.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	prânz	prânzuri
genitiv-dativ	prânzului	prânzurilor
vocativ	prânzule	prânzurilor
articulat	prânzul	prânzurile

Proverbe & zicători

„Un ceas al dimineții plătește cât trei după prânz.”Timp Muncă și lene
„Un ceas al dimineții plătește cât trei după prânz”Timp Muncă și lene
„Mănâncă la prânz și gândește la seară”Timp
„A fi cam după prânz”Timp
„Mânia mare, mic prânz face”Mâncare și băutură
„Cine face gustare cu îmbelșugare, prânz.”Mâncare și băutură
„Copilul, de se naște înainte de prânz (dimineața) va fi flă”Noroc și soartă
„Mâncași prânzul, mutrea și-ți arăta.”Mâncare și băutură

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică