← înapoi la căutare

poveste

/po'ves.te/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din slavă (veche) povestĩ.

Definiții

specie a epicii (populare) în proză în care se relatează întâmplări fantastice ale unor personaje imaginare în luptă cu personaje nefaste și în care binele triumfă; basm; (p.ext.) narațiune cuprinzând fapte posibile sau reale.
născocire, scornitură, minciună.
istoria sau relatarea faptelor, a peripețiilor, a vieții cuiva.
întâmplare, fapt, problemă (care atrage atenția, care merită atenție).
(pop.) proverb, zicătoare, maximă.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	poveste	povești
genitiv-dativ	poveștii	poveștilor
vocativ	poveste	poveștilor
articulat	povestea	poveștile

Proverbe & zicători

„A fost odată ca niciodată, de nu ar fi nu s-ar povesti.”Timp
„Ca cuvântul din poveste: înainte mult mai este.”Vorbă și tăcere
„Poveste bună de adormit copiii de țâță.”Vorbă și tăcere
„A ajunge de poveste în țară.”Vorbă și tăcere
„Frumoasă poveste, dar mare minciună.”Minciună și înșelăciune Vorbă și tăcere
„A fost odată ca niciodată, de nu ar fi nu s-ar povesti”Timp
„Povestea Maicii Domnului”
„Ca cuvântul din poveste”Vorbă și tăcere
„Acru, de la nașu, povestea țiganului”Vorbă și tăcere
„Îi merge vestea și povestea”Vorbă și tăcere
„A spune povești”Vorbă și tăcere
„Poveste bună de adormit copiii de țiță”Vorbă și tăcere
„Așa mi-a fost povestea”Noroc și soartă
„A ajunge (se face, rămâne) de poveste”Vorbă și tăcere
„De poveste”Vorbă și tăcere

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică