plută
/ˈplu.tə/Etimologie
Din bulgară плута (pluta).
Definiții
- ambarcație ușoară, plutitoare, uneori prevăzută cu flotoare, construită din trunchiuri de copac prinse împreună și destinată transportului trunchiurilor pe ape curgătoare.
- platformă de lemn plutitoare, folosită pentru salvare pe apă.
- specie de plop ale cărui ramuri cresc aproape de la baza trunchiului, dând coroanei o formă de piramidă lungă și îngustă; plutaș (Populus pyramidalis).
- material gros, neted, poros, impermeabil, elastic și mai ușor decât apa, obținut din stratul exterior al scoarței unor specii de stejar și folosit pentru fabricarea dopurilor, a colacilor de salvare, ca material izolant, în construcția avioanelor etc., suber.
- rardop fabricat din plută.
- bucată de lemn sau de alt material ușor care se leagă de sfoara undiței pentru a o face să plutească la suprafața apei.
- bucățică de lemn ușor în care se înfige fitilul candelei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | plută | plute |
| genitiv-dativ | plutei | plutelor |
| vocativ | plută | plutelor |
| articulat | pluta | plutele |