plumb

Etimologie

Din latină plumbum.

Definiții

1. (chim.) element chimic, metalic, moale și greu, maleabil, de culoare cenușie-albăstruie, lucios în momentul obținerii sau când este așchiat sau pilit proaspăt, rău conducător de căldură și de electricitate, folosit la fabricarea țevilor de canalizare și a tablelor pentru căptușirea unor aparate în industria chimică, la confecționarea plăcilor de acumulatoare etc., cu numărul atomic 82 și simbolul Pb.
2. (spec.) disc mic de plumb, cu care se sigilează colete, vagoane, saci etc.; pecete de plumb.
3. (spec.) greutate de diferite forme, folosită ca lest.
4. (reg.) creion.
5. (reg.) (și în sintagma plumb de placă) condei special cu care se scria pe tăblițele de ardezie.
6. glonț, proiectil.

Declinare

Sinonime: 1: (în alchimie) saturn, (reg.) pleu, 4: creion, glonț, proiectil