plini
/pli'ni/Etimologie
Din plin.
Definiții
- (v.tranz. și refl.) (înv. și reg.) a aduce sau a ajunge la îndeplinire, a (se) îndeplini.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | plinea | plineau |
Proverbe & zicători
- „În câmpii cei mai frumoși și plini de flori se găsește și scaietele.”Natură
- „În câmpii cei mai frumoși și plini de flori se găsește”Natură
- „Plini de barbă și goi de minte”Înțelepciune și prostie
- „Cel ce-și plinește datorințele sale, fără”Muncă și lene
- „Munții noștri cu aur plini”Bani și avereNatură
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică