← înapoi la căutare

plan

/plan/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din franceză plan < latină planus.

Definiții

  1. proiect elaborat cu anticipare, cuprinzând o suită ordonată de operații destinate să ducă la atingerea unui scop; program (de lucru).
  2. distribuție metodică a părților componente ale unei lucrări științifice, literare, ale unei expuneri etc.
  3. (geom.) suprafață care conține în întregime orice dreaptă care trece prin două puncte oarecare ale sale.
  4. fiecare dintre planurile, în general verticale, perpendiculare pe direcția privirii, în care se găsește sau pare că se găsește un obiect și care reprezintă adâncimea sau depărtarea în perspectivă; (spec.) element al filmării cinematografice, care reprezintă apropierea sau depărtarea obiectului față de aparatul de filmat.
  5. (cinema) element al montajului, reprezentând porțiunea de peliculă imprimată în timpul unei singure funcționări a aparatului de filmat (între o pornire și o oprire).
  6. delimitare a mărimii încadraturii în raport cu mărimea omului în cadru prin stabilirea unor termeni convenționali.
  7. suprafață netedă a unui corp; corp care prezintă o astfel de suprafață.
  8. desen tehnic care cuprinde reprezentarea grafică, la o anumită scară, a unui teren, a unei construcții, a unei mașini etc.
  9. (reg.) ogor, parcelă.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativplanplanuri
genitiv-dativplanuluiplanurilor
vocativplanuleplanurilor
articulatplanulplanurile

plan

/plan/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Definiții

  1. fără asperități, neted, drept; care prezintă o suprafață netedă.

plana

/pla'na/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din franceză planer.

Definiții

  1. (v.intranz.) (despre păsări) a pluti sau a se menține în aer cu aripile întinse, aproape nemișcate.
  2. (v.intranz.) (despre planoare) a pluti în aer pe o traiectorie care face un unghi mic cu orizontala; (despre avioane) a coborî (cu motorul oprit sau cu viteza redusă) pe o traiectorie cu pantă mică.
  3. (v.intranz.) a întrece prin înălțime lucrurile sau ființele înconjurătoare; a domina.
  4. (v.intranz.) (fig.) a domina prin importanță, prin superioritate etc.
  5. (v.intranz.) (fig.) a amenința să se întâmple, a pluti asupra; a fi iminent.
  6. (v.tranz.) a prelucra suprafața unui obiect prin așchiere sau prin deformare plastică pentru a o face netedă, plană.

Declinare

CazSingularPlural
verbplanaplanau

Proverbe & zicători

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică