plan
/plan/Etimologie
Din franceză plan < latină planus.
Definiții
- proiect elaborat cu anticipare, cuprinzând o suită ordonată de operații destinate să ducă la atingerea unui scop; program (de lucru).
- distribuție metodică a părților componente ale unei lucrări științifice, literare, ale unei expuneri etc.
- (geom.) suprafață care conține în întregime orice dreaptă care trece prin două puncte oarecare ale sale.
- fiecare dintre planurile, în general verticale, perpendiculare pe direcția privirii, în care se găsește sau pare că se găsește un obiect și care reprezintă adâncimea sau depărtarea în perspectivă; (spec.) element al filmării cinematografice, care reprezintă apropierea sau depărtarea obiectului față de aparatul de filmat.
- (cinema) element al montajului, reprezentând porțiunea de peliculă imprimată în timpul unei singure funcționări a aparatului de filmat (între o pornire și o oprire).
- delimitare a mărimii încadraturii în raport cu mărimea omului în cadru prin stabilirea unor termeni convenționali.
- suprafață netedă a unui corp; corp care prezintă o astfel de suprafață.
- desen tehnic care cuprinde reprezentarea grafică, la o anumită scară, a unui teren, a unei construcții, a unei mașini etc.
- (reg.) ogor, parcelă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | plan | planuri |
| genitiv-dativ | planului | planurilor |
| vocativ | planule | planurilor |
| articulat | planul | planurile |