pisică
/pi.'si.kə/Etimologie
Din pis (< formație onomatopeică) + sufixul -ică.
Definiții
- (zool.) (Felis domestica, Felis catus sau Felis silvestris catus) mamifer domestic carnivor din familia felinelor, cu corpul suplu, acoperit cu blană deasă și moale de diferite culori, cu capul rotund, cu botul foarte scurt, cu maxilarele puternice și cu ghearele retractile și ascuțite.
- (spec.) femela acestui animal.
- (spec.) blană de pisică prelucrată.
- (tehn.) nume dat unor obiecte, instrumente, dispozitive, părți ale acestora etc., care prind sau trag ceva, se înfig în ceva etc.
- (tehn.) dispozitiv de agățare și de desprindere a berbecului din capătul cablului de ridicare de la sonetele cu cădere liberă.
- (maș.) cărucior deplasabil pe o grindă sau pe un pod rulant, prevăzut cu un mecanism de ridicare a sarcinilor; cărucior de macara.
- (tehn.) mănunchi de sârme de oțel, folosit pentru curățarea de noroi sau de pământ a utilajelor de foraj.
Exemple
- Piedica de la căruță numită pisică.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pisică | pisici |
| genitiv-dativ | pisicii | pisicilor |
| vocativ | pisică, pisico | pisicilor |
| articulat | pisica | pisicile |
Sinonime: 1-2: (zool.) (pop.) mâță, (Bucov.) cotoroabă, (înv.) cătușă, 1: (tehn.) (reg.) mâță