pipa
/pi'pa/Etimologie
Din pipă.
Definiții
- (v.intranz. și tranz.) (reg.) a fuma (cu pipa).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | pipa | pipau |
pipă
/'pi.pə/Etimologie
Din maghiară pipa.
Definiții
- obiect format dintr-o parte mai groasă și scobită, în care se pune tutunul, și dintr-un tub (curbat) prin care se trage fumul; (p.restr.) partea mai groasă și scobită a acestui obiect; (p.ext.) (cantitatea de) tutun care intră în această parte a obiectului; lulea.
- piesă de porțelan curbată la un capăt, folosită pentru protejarea instalațiilor electrice împotriva apei de ploaie la intrarea lor în pereții unei clădiri.
- piesă a distribuitorului motorului cu aprindere electrică, care închide succesiv circuitele electrice ale bujiilor motorului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pipă | pipe |
| genitiv-dativ | pipei | pipelor |
| vocativ | pipă | pipelor |
| articulat | pipa | pipele |
Proverbe & zicători
- „A pipăi miezul cuiva.”Înțelepciune și prostie
- „A pipăi miezul cuiva”Înțelepciune și prostie
- „A pipăi vorba cu bățul”Vorbă și tăcere
- „Nu ajunge nici o lulea (pipă) de băgat”
- „Nu ajunge nici o pipă de băgat”Mâncare și băutură
- „Pipă (lulă) cu cintură”
- „Mai bine la vatra ta cu pipa în gură, decât la palat îm”Familie
- „A-i pipăi miezul”
- „A-i sufla în pipă”Vorbă și tăcere
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică