pipă
/'pi.pə/Etimologie
Din maghiară pipa.
Definiții
- obiect format dintr-o parte mai groasă și scobită, în care se pune tutunul, și dintr-un tub (curbat) prin care se trage fumul; (p.restr.) partea mai groasă și scobită a acestui obiect; (p.ext.) (cantitatea de) tutun care intră în această parte a obiectului; lulea.
- piesă de porțelan curbată la un capăt, folosită pentru protejarea instalațiilor electrice împotriva apei de ploaie la intrarea lor în pereții unei clădiri.
- piesă a distribuitorului motorului cu aprindere electrică, care închide succesiv circuitele electrice ale bujiilor motorului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pipă | pipe |
| genitiv-dativ | pipei | pipelor |
| vocativ | pipă | pipelor |
| articulat | pipa | pipele |