piedică
/ˈpje.di.kə/Etimologie
Din latină pedica.
Definiții
- factor care împiedică realizarea unui țel, care stă în calea unei acțiuni: stavilă, obstacol, impediment: dificultate, greutate.
- mijloc de a face pe cineva să cadă, împiedicându-l cu piciorul.
- rargreutate în vorbire.
- (concr.) unealtă, dispozitiv, instrument folosit pentru blocarea sau încetinirea mișcării unui sistem tehnic, pentru blocarea unui organ mobil al acestuia, la sprijinirea sau la susținere etc.
- frânghie sau lanț cu care se leagă picioarele de dinainte ale cailor, pentru a-i împiedica să fugă când sunt lăsați să pască.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | piedică | piedici |
| genitiv-dativ | piedicii | piedicilor |
| vocativ | piedică | piedicilor |
| articulat | piedica | piedicile |