pițigoi

/pi.ʦiˈɡoj/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Etimologie necunoscută. Confer piț.

Definiții

(ornit.) (Parus major) pasăre mică și vioaie, cu pene negre pe piept, albastru-verzui și cenușii pe spate, galbene pe pântece.
(fig.) epitet dat copiilor.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	pițigoi	pițigoi
genitiv-dativ	pițigoiului	pițigoilor
vocativ	pițigoiule	pițigoilor
articulat	pițigoiul	pițigoii

Sinonime: 1: (ornit.) (rar) piț, (pop.) pițiguș, simțivară, (reg.) domnișor, pițigaie, pițigan, pițiîmpărătuș, țiclete, țiglău, țiglean, pasărea-plugului, regele-păsărilor, (Ban.) sucitoare

Proverbe & zicători

„Moare de ciudă ca pițigoiul în colivie.”Moarte
„Mai bine un pițigoi mort decât o vrabie pe cracă.”Animale
„Pițigoiul e mic, dar e bătrân.”Animale
„Se învoiesc ca pițigoi”
„A fi rău ca un pițigoi”
„Mai bine un pițigoi mort, decât o vrabie”Moarte
„Pițigoiul e mic, dar e bătrân”Timp
„Toamna când pițigoii, ciocârlanii vor țârâi pe lângă casă”Natură

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică