perna
/ˈper.na/Etimologie
Din pernă.
Definiții
- forma de singular articulat pentru pernă.
pernă
/'per.nə/Etimologie
Din sârbocroată perina.
Definiții
- obiect confecționat din două bucăți dreptunghiulare sau pătrate de țesătură de bumbac, lână etc., cusute între ele, având în interior fulgi, lână, puf etc., și pe care, de obicei, cineva își pune capul când se culcă.
- obiect de tapițerie format dintr-un fel de sac umplut cu păr, cu iarbă-de-mare etc., adesea prevăzut cu arcuri, care se așază pe scaune, pe băncile unui automobil etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pernă | perne |
| genitiv-dativ | pernei | pernelor |
| vocativ | pernă | pernelor |
| articulat | perna | pernele |
Proverbe & zicători
- „Cugetul cel bun, cea mai moale pernă.”Înțelepciune și prostie
- „A muri fără pernă.”MoarteBani și avere
- „Întrebi pe bolnav: «vrei să-ți dai perna?»”Sănătate și boală
- „A muri fără pernă (perină) la cap”Moarte
- „Cugetul cel bun, cea mai mare pernă”Înțelepciune și prostie
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică