← înapoi la căutare

patimă

/ˈpa.ti.mə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din neogreacă πάθημα (páthima).

Definiții

sentiment puternic și violent care copleșește pe om, întunecându-i adesea dreapta judecată; (p.ext.) pasiune, iubire excesivă pentru ceva, pornire nestăpânită; suferință morală.
părtinire, parțialitate; dușmănie, ură.
(înv. și pop.) suferință fizică, caznă, chin; boală.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	patimă	patimi
genitiv-dativ	patimii	patimilor
vocativ	patimă	patimilor
articulat	patima	patimile

Proverbe & zicători

„Patimile nebunilor sunt învățătura înțelepților.”Înțelepciune și prostie
„Patimile nebunilor sunt învățătura înțelepților”Înțelepciune și prostie
„Patimile la om, cele mai bune învățături”Înțelepciune și prostie
„Cel biruit de patimi e ca un dobitoc”Animale
„Egoismul a naște cele mai rele patimi pe lume. De el”Înțelepciune și prostie
„După patimi omul la multe se îndreptează, când cuget bun”Înțelepciune și prostie
„Moartea potolește ori-ce patimă pe lume, sufletească și trupească”Moarte
„Sănătatea minții, depărtarea patimilor”Sănătate și boală
„Acela e mai mare care la nici o patimă nu se supune”Înțelepciune și prostie

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică