pacea
Etimologie
Din turcă paça.
Definiții
- (înv.) partea de la genunchi în jos a piciorului la animalele cu blană; (p.ext.) blană prelucrată, de calitatea a doua, de pe picioarele unor astfel de animale.
- (reg.) mâncare asemănătoare cu piftia, preparată din picioare de vițel sau de miel, mai rar de pasăre etc., cu adaos de ouă, de oțet sau de usturoi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pacea | pacele |
| genitiv-dativ | pacelei | pacelelor |
| vocativ | pacea | pacelelor |
| articulat | paceaua | pacelele |