substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din turcă paça.
Definiții
- (înv.) partea de la genunchi în jos a piciorului la animalele cu blană; (p.ext.) blană prelucrată, de calitatea a doua, de pe picioarele unor astfel de animale.
- (reg.) mâncare asemănătoare cu piftia, preparată din picioare de vițel sau de miel, mai rar de pasăre etc., cu adaos de ouă, de oțet sau de usturoi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | pacea | pacele |
| genitiv-dativ | pacelei | pacelelor |
| vocativ | pacea | pacelelor |
| articulat | paceaua | pacelele |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din latină pāx, pacis (pacem).
Definiții
- stare de bună înțelegere între popoare, situație în care nu există conflicte armate sau război între state, popoare, populații.
- acord al părților beligerante asupra încetării războiului, tratat de încheiere a unui conflict armat.
- (într-o comunitate socială) lipsă de tulburări, de conflicte, de vrajbă.
- liniște sufletească, stare de calm sufletesc.
- lipsă de zgomot și de mișcare.
- (în concepțiile religioase) liniște veșnică a omului după moarte, odihnă de veci.
- (adverbial; pop. și fam.) nimic, nici vorbă, nici gând; s-a terminat, s-a sfârșit, gata.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | pace | păci |
| genitiv-dativ | păcii | păcilor |
| articulat | pacea | păcile |
Sinonime: 3: armonie, împăciuire, înțelegere, 4: tihnă, repaus, odihnă, 5: astâmpăr, calm, liniște, tăcere, 6: odihnă de veci, 7: gata
Antonime: bătălie, bucluc, luptă, război