pacea (toate sensurile)

Definiția cuvântului „pacea”

paceasubstantiv

  1. stare de bună înțelegere între popoare, situație în care nu există conflicte armate sau război între state, popoare, populații.
  2. acord al părților beligerante asupra încetării războiului, tratat de încheiere a unui conflict armat.
  3. (într-o comunitate socială) lipsă de tulburări, de conflicte, de vrajbă.
  4. liniște sufletească, stare de calm sufletesc.
  5. lipsă de zgomot și de mișcare.
  6. (în concepțiile religioase) liniște veșnică a omului după moarte, odihnă de veci.
  7. (adverbial; pop. și fam.) nimic, nici vorbă, nici gând; s-a terminat, s-a sfârșit, gata.

paceasubstantiv

  1. (înv.) partea de la genunchi în jos a piciorului la animalele cu blană; (p.ext.) blană prelucrată, de calitatea a doua, de pe picioarele unor astfel de animale.
  2. (reg.) mâncare asemănătoare cu piftia, preparată din picioare de vițel sau de miel, mai rar de pasăre etc., cu adaos de ouă, de oțet sau de usturoi.