pântece

/ˈpɨn.te.ʧe/

substantiv?gen neutru

Etimologie

Din latină pantex, panticis.

parte a corpului, la om și la animale, situată între torace și bazin, formată dintr-o cavitate în care se află stomacul, intestinele, organele de reproducere etc.; abdomen, burtă, foale, vintre.
stomac.
uter.
(fig.) partea dinăuntru a unui obiect, a unei încăperi etc.; interior, adâncime.
(fig.) partea bombată, ieșită în afară, a unor obiecte; interiorul acestor părți.

„Pântecele se satură, dar ochii niciodată.”Mâncare și băutură Minciună și înșelăciune
„A pune lumea în pântece.”Mâncare și băutură
„A face broască în pântece”Sănătate și boală
„A fi cu ciolane în pântece”
„A avea ochii mai mari decât burta (pântecele)”Mâncare și băutură
„Pântecele se satură dar ochi niciodată”Mâncare și băutură Bani și avere
„Pântecele omului n'are fereastră, ca să i se vadă”Mâncare și băutură
„Fieșce în vasul săi, iar pântecele vas de obște”Mâncare și băutură
„Pântecele ca focul, orice bagi într'însul îndată le”Mâncare și băutură
„Pântecele ca un cazan, orice bagi în el toate le fierbe”Mâncare și băutură
„Pântecele gol n'are urechi (ureche) de ascultat”Mâncare și băutură
„Pântecele să umple și cu paie și cu fân”Mâncare și băutură
„Parcă i-o mas șoarecii în pântece”Mâncare și băutură
„Se închină pântecelui”Mâncare și băutură
„A i se face pântecele cobză”Mâncare și băutură

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică