obraznic
/o'braz.nik/Etimologie
Din obraz + sufixul -nic.
Definiții
- (adesea substantivat) lipsit de respect, de rușine; nerușinat, impertinent, insolent, arogant; (cu sens atenuat) neascultător, neastâmpărat.
Proverbe & zicători
- „Omul calic și obraznic merge nepoftit la praznic.”Bani și avereVorbă și tăcere
- „Omul calic și obraznic”Bani și avere
- „E obraznic, nu-i ca porcu”Înțelepciune și prostieAnimale
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică