obor
/o'bor/Etimologie
Din bulgară обор (obor), sârbocroată obor.
Definiții
- (reg.) loc (împrejmuit) unde se ține un târg de vite, de fân, de lemne; târg de vite; (p.ext.) piață.
- (pop.) împrejmuire pentru vite; țarc, ocol, staul.
- loc îngrădit în jurul casei sau în apropierea ei, parte a curții unde se țin unelte agricole, nutreț pentru vite etc.
- împrejmuire de nuiele sau de stuf făcută într-o apă curgătoare pentru a prinde și a păstra peștele viu; spațiul din interiorul acestei împrejmuiri.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | obor | oboare |
| genitiv-dativ | oborului | oboarelor |
| vocativ | oborule | oboarelor |
| articulat | oborul | oboarele |