Definiția cuvântului „obor”

obor — substantiv

1. (reg.) loc (împrejmuit) unde se ține un târg de vite, de fân, de lemne; târg de vite; (p.ext.) piață.
2. (pop.) împrejmuire pentru vite; țarc, ocol, staul.
3. loc îngrădit în jurul casei sau în apropierea ei, parte a curții unde se țin unelte agricole, nutreț pentru vite etc.
4. împrejmuire de nuiele sau de stuf făcută într-o apă curgătoare pentru a prinde și a păstra peștele viu; spațiul din interiorul acestei împrejmuiri.