număra

Etimologie

Din latină numerāre.

Definiții

1. (v.tranz.) a socoti câte unități sunt într-un șir, într-o serie, într-un grup etc.; a determina numărul de elemente dintr-o mulțime; a afla, a înregistra, a verifica numărul unui șir de obiecte etc.; p. ext. (pop.) a socoti, a calcula.
2. a enunța pe rând un șir de numere în ordine crescândă sau descrescândă.
3. a da ceva cu număr, socotind; p. ext. a plăti (în bani).
4. a considera, a pune ceva sau pe cineva în același număr, în același grup; a cuprinde, a îngloba, a reuni un anumit număr.
5. (v.refl.) a face parte din..., a intra în categoria..., a se socoti printre...
6. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru număra.

Exemple

• Număr banii.
• Număr până la 10.
• Numeri de la unu până la zece.

Declinare

Sinonime: 1: (mat.) socoti, (prin Transilv.) sămălui, calcula; afla, 2: cifra, 3: achita, 4: considera, 5: se socoti, conține

Etimologie

Din verbul a număra.

Definiții

1. numărare.

Declinare

Definiții

1. evaluat numeric, socotit, calculat, verificat; (p.ext.) care se află în număr exact, fără nici o aproximație.
2. limitat, redus ca număr.

Etimologie

Din număra.

Definiții

1. forma de participiu trecut pentru număra.