← înapoi la căutare

număr

/ˈnu.mər/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din latină numerus

Definiții

  1. cantitate de elemente de același fel care intră într-o înșiruire, cantitate care arată de câte ori o mărime se cuprinde în alta de aceeași natură; ceea ce reprezintă rezultatul unei măsurări; semn grafic sau grup de semne grafice care indică o asemenea cantitate, un asemenea rezultat.
  2. categorie gramaticală prin care se exprimă deosebirea dintre un singur exemplar și două sau mai multe exemplare ale aceluiași obiect.
  3. cifră sau succesiune de cifre servind la identificarea unui obiect dintr-o mulțime de obiecte sau de clase de obiecte organizate într-un anumit fel, ca indice de mărime, de valoare etc.; obiect care corespunde acestei cifre ori succesiunii de cifre, care poartă pe el o asemenea indicație.
  4. reversul unei monede.
  5. fiecare dintre exemplarele unei publicații periodice care face parte din aceeași serie, din același tiraj etc.
  6. bucată sau parte din programul unui concert, al unui spectacol de estradă, de circ etc.; parte distinctă dintr-o operă (duet, arie etc.)

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativnumărnumere
genitiv-dativnumăruluinumerelor
vocativnumărulenumerelor
articulatnumărulnumerele

Sinonime: cifră, mulțime, ceată, grup

număr

/ˈnu.mər/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din număra.

Definiții

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru număra.
  2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru număra.

număra

/nu.məˈra/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din latină numerāre.

Definiții

  1. (v.tranz.) a socoti câte unități sunt într-un șir, într-o serie, într-un grup etc.; a determina numărul de elemente dintr-o mulțime; a afla, a înregistra, a verifica numărul unui șir de obiecte etc.; p. ext. (pop.) a socoti, a calcula.
  2. a enunța pe rând un șir de numere în ordine crescândă sau descrescândă.
  3. a da ceva cu număr, socotind; p. ext. a plăti (în bani).
  4. a considera, a pune ceva sau pe cineva în același număr, în același grup; a cuprinde, a îngloba, a reuni un anumit număr.
  5. (v.refl.) a face parte din..., a intra în categoria..., a se socoti printre...
  6. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru număra.

Exemple

  • Număr banii.
  • Număr până la 10.
  • Numeri de la unu până la zece.

Declinare

CazSingularPlural
verbnumăranumărau

Sinonime: 1: (mat.) socoti, (prin Transilv.) sămălui, calcula; afla, 2: cifra, 3: achita, 4: considera, 5: se socoti, conține

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică