substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din latină numerus
Definiții
- cantitate de elemente de același fel care intră într-o înșiruire, cantitate care arată de câte ori o mărime se cuprinde în alta de aceeași natură; ceea ce reprezintă rezultatul unei măsurări; semn grafic sau grup de semne grafice care indică o asemenea cantitate, un asemenea rezultat.
- categorie gramaticală prin care se exprimă deosebirea dintre un singur exemplar și două sau mai multe exemplare ale aceluiași obiect.
- cifră sau succesiune de cifre servind la identificarea unui obiect dintr-o mulțime de obiecte sau de clase de obiecte organizate într-un anumit fel, ca indice de mărime, de valoare etc.; obiect care corespunde acestei cifre ori succesiunii de cifre, care poartă pe el o asemenea indicație.
- reversul unei monede.
- fiecare dintre exemplarele unei publicații periodice care face parte din aceeași serie, din același tiraj etc.
- bucată sau parte din programul unui concert, al unui spectacol de estradă, de circ etc.; parte distinctă dintr-o operă (duet, arie etc.)
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | număr | numere |
| genitiv-dativ | numărului | numerelor |
| vocativ | numărule | numerelor |
| articulat | numărul | numerele |
Sinonime: cifră, mulțime, ceată, grup
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a I-a singular la prezent pentru număra.
- forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru număra.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină numerāre.
Definiții
- (v.tranz.) a socoti câte unități sunt într-un șir, într-o serie, într-un grup etc.; a determina numărul de elemente dintr-o mulțime; a afla, a înregistra, a verifica numărul unui șir de obiecte etc.; p. ext. (pop.) a socoti, a calcula.
- a enunța pe rând un șir de numere în ordine crescândă sau descrescândă.
- a da ceva cu număr, socotind; p. ext. a plăti (în bani).
- a considera, a pune ceva sau pe cineva în același număr, în același grup; a cuprinde, a îngloba, a reuni un anumit număr.
- (v.refl.) a face parte din..., a intra în categoria..., a se socoti printre...
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru număra.
Exemple
- Număr banii.
- Număr până la 10.
- Numeri de la unu până la zece.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | număra | numărau |
Sinonime: 1: (mat.) socoti, (prin Transilv.) sămălui, calcula; afla, 2: cifra, 3: achita, 4: considera, 5: se socoti, conține