cantitate de elemente de același fel care intră într-o înșiruire, cantitate care arată de câte ori o mărime se cuprinde în alta de aceeași natură; ceea ce reprezintă rezultatul unei măsurări; semn grafic sau grup de semne grafice care indică o asemenea cantitate, un asemenea rezultat.
categorie gramaticală prin care se exprimă deosebirea dintre un singur exemplar și două sau mai multe exemplare ale aceluiași obiect.
cifră sau succesiune de cifre servind la identificarea unui obiect dintr-o mulțime de obiecte sau de clase de obiecte organizate într-un anumit fel, ca indice de mărime, de valoare etc.; obiect care corespunde acestei cifre ori succesiunii de cifre, care poartă pe el o asemenea indicație.
reversul unei monede.
fiecare dintre exemplarele unei publicații periodice care face parte din aceeași serie, din același tiraj etc.
bucată sau parte din programul unui concert, al unui spectacol de estradă, de circ etc.; parte distinctă dintr-o operă (duet, arie etc.)
număr — verb
forma de persoana a I-a singular la prezent pentru număra.
forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru număra.
număr — verb
(v.tranz.) a socoti câte unități sunt într-un șir, într-o serie, într-un grup etc.; a determina numărul de elemente dintr-o mulțime; a afla, a înregistra, a verifica numărul unui șir de obiecte etc.; p. ext. (pop.) a socoti, a calcula.
a enunța pe rând un șir de numere în ordine crescândă sau descrescândă.
a da ceva cu număr, socotind; p. ext. a plăti (în bani).
a considera, a pune ceva sau pe cineva în același număr, în același grup; a cuprinde, a îngloba, a reuni un anumit număr.
(v.refl.) a face parte din..., a intra în categoria..., a se socoti printre...
forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru număra.