număr
/ˈnu.mər/Etimologie
Din latină numerus
Definiții
- cantitate de elemente de același fel care intră într-o înșiruire, cantitate care arată de câte ori o mărime se cuprinde în alta de aceeași natură; ceea ce reprezintă rezultatul unei măsurări; semn grafic sau grup de semne grafice care indică o asemenea cantitate, un asemenea rezultat.
- categorie gramaticală prin care se exprimă deosebirea dintre un singur exemplar și două sau mai multe exemplare ale aceluiași obiect.
- cifră sau succesiune de cifre servind la identificarea unui obiect dintr-o mulțime de obiecte sau de clase de obiecte organizate într-un anumit fel, ca indice de mărime, de valoare etc.; obiect care corespunde acestei cifre ori succesiunii de cifre, care poartă pe el o asemenea indicație.
- reversul unei monede.
- fiecare dintre exemplarele unei publicații periodice care face parte din aceeași serie, din același tiraj etc.
- bucată sau parte din programul unui concert, al unui spectacol de estradă, de circ etc.; parte distinctă dintr-o operă (duet, arie etc.)
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | număr | numere |
| genitiv-dativ | numărului | numerelor |
| vocativ | numărule | numerelor |
| articulat | numărul | numerele |
Sinonime: cifră, mulțime, ceată, grup