← înapoi la căutare

norocire

/no.ro'ʧi.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a noroci.

Definiții

  1. (pop.) faptul de a noroci; (p.ext.) noroc.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativnorocirenorociri
genitiv-dativnorociriinorocirilor
vocativnorocirenorocirilor
articulatnorocireanorocirile

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică