norocire
/no.ro'ʧi.re/Etimologie
Din a noroci.
Definiții
- (pop.) faptul de a noroci; (p.ext.) noroc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | norocire | norociri |
| genitiv-dativ | norocirii | norocirilor |
| vocativ | norocire | norocirilor |
| articulat | norocirea | norocirile |