← înapoi la căutare

noră

/'no.rə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din latină nǒrus < formă populară a lui nŭrus.

Definiții

soția cuiva considerată în raport cu părinții soțului ei.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	noră	nurori
genitiv-dativ	nurorii, norei	nurorilor
articulat	nora	nurorile

Antonime: ginere

nora

/ˈno.ra/

substantiv?

Etimologie

Din noră.

Definiții

forma de singular articulat pentru noră.

Proverbe & zicători

„Nici ginere fecior, nici nora fată.”Familie
„Soacra cu nora ca pisica cu șoarecele.”Familie Femeie și bărbat
„A intrat nora în blide.”Familie
„A intrat nora în blide”Familie
„Nici ginere fecior, nici nora fată”Familie
„Bună-i, bună, nora-mea”Familie Femeie și bărbat
„Dor de noră, în curte de soacră”Familie Femeie și bărbat
„Nici nora fată, nici soacra mumă”Familie Femeie și bărbat
„Zice a fi a sa, ca să cunoască nora-sa”Familie Femeie și bărbat
„Nora cu soacra, ca șoarecele cu pisica”Familie Femeie și bărbat Animale
„Frumoasă noră dobândiși”Familie Femeie și bărbat
„Soacra cu nora ca pisica cu șoarecele”Familie Animale
„Tac soacra cu nora, petrece”Familie
„Soacra n-așteaptă pe noră”Familie
„Ginerile și nurorile sunt saci fără fund”Familie

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică