← înapoi la căutare

nenorocit

/ne.no.roˈʧit/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din verbul a (se) nenoroci.

Definiții

  1. care se găsește într-o situație vrednică de plâns, care este lipsită de noroc, de fericire, care are de îndurat un mare necaz, o mare suferință; nefericit.
  2. (despre situații) care inspiră milă, tristețe; vrednic de plâns, dureros, trist, jalnic.
  3. (despre starea, mediul în care se află cineva) care denotă o situație foarte proastă, vrednică de plâns; (p.ext.) sărac, sărăcăcios.
  4. care aduce sau constituie o nenorocire; dezastruos, funest, nefast, tragic.
  5. ticălos, de nimic.

nenorocit

/ne.no.roˈʧit/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Definiții

  1. persoană care se găsește într-o situație vrednică de plâns, care este lipsită de noroc, de fericire, care are de îndurat un mare necaz, o mare suferință; om nefericit.
  2. om ticălos, de nimic.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativnenorocitnenorociți
genitiv-dativnenorocituluinenorociților
vocativnenorocitulenenorociților
articulatnenorocitulnenorociții

nenorocit

/ne.no.roˈʧit/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din nenoroci.

Definiții

  1. forma de participiu trecut pentru nenoroci.

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică