(v.tranz. și refl.) a face pe cineva nenorocit sau a deveni nenorocit, a (-și) pricinui un mare rău, o mare suferință, un mare necaz; a (-și) distruge viața.
forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru nenoroci.
nenorocit — adjectiv
care se găsește într-o situație vrednică de plâns, care este lipsită de noroc, de fericire, care are de îndurat un mare necaz, o mare suferință; nefericit.
(despre situații) care inspiră milă, tristețe; vrednic de plâns, dureros, trist, jalnic.
(despre starea, mediul în care se află cineva) care denotă o situație foarte proastă, vrednică de plâns; (p.ext.) sărac, sărăcăcios.
care aduce sau constituie o nenorocire; dezastruos, funest, nefast, tragic.
ticălos, de nimic.
nenorocit — substantiv
persoană care se găsește într-o situație vrednică de plâns, care este lipsită de noroc, de fericire, care are de îndurat un mare necaz, o mare suferință; om nefericit.