nemernic
/ne'mer.nik/Etimologie
Din slavă (veche) namĕrĩnŭ „care vine”.
Definiții
- ticălos, infam, mârșav.
- de nimic, fără valoare; nevrednic, neputincios.
- (pop.) vrednic de milă, sărman.
- (înv.) străin, pribeag, pripășit.
nemernic
/ne'mer.nik/Definiții
- om ticălos, infam, mârșav.
- om de nimic, fără valoare; nevrednic, neputincios.
- (pop.) om vrednic de milă, sărman.
- (înv.) om străin, pribeag, pripășit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | nemernic | nemernici |
| genitiv-dativ | nemernicului | nemernicilor |
| vocativ | nemernicule | nemernicilor |
| articulat | nemernicul | nemernicii |
Proverbe & zicători
- „Decât cu un nemernic la câștig, mai bine cu un isteț la pagubă.”Înțelepciune și prostiePrietenie și dușmănie
- „Nu sta ca un nemernic dacă te cunoști vrednic.”Muncă și leneÎnțelepciune și prostie
- „Decât cu un nemernic la câștig, mai bine cu un înțelept la pagubă”Înțelepciune și prostieBani și avere
- „Nu stă ca un nemernic”
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică