necinsti

/ne.ʧin'sti/

verb?

Etimologie

Din ne- + a cinsti Confer necinste.

(v.tranz. și refl.) a (se) acoperi de rușine; a (se) dezonora, a (se) compromite.
(v.tranz.) a profana.
(v.tranz.) a viola o femeie; a batjocori.

Caz	Singular	Plural
verb	necinstea	necinsteau

„A fi sărac nu e rușine, ci a fi necinstit”Bani și avere Înțelepciune și prostie
„Ocara cu necinstea îi tot una”Înțelepciune și prostie
„Mai bine să mori, decât necinstit de toți să te numești”Moarte Înțelepciune și prostie
„Cel-ce fuge din război, cel mai necinstit a fi să înțelege”Moarte
„Omul învățat și necinstit, e ca belciugul”Înțelepciune și prostie Minciună și înșelăciune

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică