verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină maritare.
Definiții
- (v.refl.) (despre femei) a se căsători.
- (v.tranz.) a da o fată în căsătorie.
- (v.tranz.) (fam.) a vinde cu un preț derizoriu un lucru nefolositor sau de proastă calitate, a se descotorosi de ceva.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru mărita.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | mărita | măritau |
Sinonime: căsători, cununa, însura
Antonime: divorța, despărți
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din verbul a mărita.
Definiții
- faptul de a (se) mărita; măritiș, măritare, mărit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | măritat | măritate |
| genitiv-dativ | măritatului | măritatelor |
| vocativ | măritatule | măritatelor |
| articulat | măritatul | măritatele |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Definiții
- (despre femei) căsătorită.
- (reg.; despre bărbați) care se stabilește prin căsătorie în casa soției.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de participiu trecut pentru mărita.