muritor
/mu.ri'tor/Etimologie
Din a muri + sufixul -tor.
Definiții
- care își termină existența prin moarte, care este în mod inevitabil supus morții.
muritor
/mu.ri'tor/Definiții
- om (considerat ca ființă trecătoare); pământean.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | muritor | muritori |
| genitiv-dativ | muritorului | muritorilor |
| vocativ | muritorule | muritorilor |
| articulat | muritorul | muritorii |
Proverbe & zicători
- „Morții, numai, loc între muritori nu s-au aflat”Moarte
- „Muritor fiind pe lume, cele de moarte să nu le uiți”MoarteÎnțelepciune și prostie
- „Mănâncă ca un muritor și clădește ca un nemuritor”Muncă și leneTimp
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică