munți
/ˈmunʦʲ/Etimologie
Din munte.
Definiții
- forma de plural nearticulat pentru munte.
munte
/'mun.te/Etimologie
Din latină mons, -tem.
Definiții
- ridicătură a scoarței pământului mai mare decât dealul, cu înălțimi care depășesc 800 de metri.
- regiune, zonă muntoasă.
- (fig.) grămadă, cantitate mare (și înaltă) din ceva.
- om foarte înalt (și solid).
Exemple
- Munții Bucegi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | munte | munți |
| genitiv-dativ | muntelui | munților |
| articulat | muntele | munții |
Sinonime: 1: masiv, (înv.) codru, promontoriu, 3: morman
Proverbe & zicători
- „Talazuri mari ca niște munți, îndată nu le mai vezi, cum vântul încetează.”NaturăTimp
- „Între doi munți este o vale.”Natură
- „Apa când se umflă, și pe munți se cufundă”Natură
- „A tăgădui munți de aur”Bani și avereMinciună și înșelăciune
- „Țalazuri mari ca niște munți, îndată nu le mai vezi”NaturăTimp
- „Ca valurile pe mare, când dă vânt se ridică, ca niște munți”Natură
- „Ca apele pe văi, când se varsă din munți, curg șiroaie”Natură
- „Între doi munți este o vale”Natură
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică