motanul
/moˈta.nul/Etimologie
Din motan.
Definiții
- forma de singular articulat pentru motan.
motan
/mo'tan/Etimologie
Origine incertă. Ar putea fi de origine autohtonă sau mai probabil din rădăcina mot- (confer motoc), poate influențat de mâțan. Cuvântul român ar putea fi înrudit cu franceză matou („motan, cotoi”).
Definiții
- (zool.) masculul pisicii.
- (fig.) epitet dat unei persoane tăcute, ascunse, ipocrite, care nu-și exteriorizează gândurile sau sentimentele.
Exemple
- Motanul e masculul pisicii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | motan | motani |
| genitiv-dativ | motanului | motanilor |
| vocativ | motanule | motanilor |
| articulat | motanul | motanii |
Sinonime: 1: (zool.) cotoi, pisoi, (pop.) mâț, pisic, (reg.) cotoc, mihoc, mârtan, mâtârlan, mâțoc, motoc, pisoc, (Ban. și Transilv.) mârtac, (prin Olt.) mârtoc
Proverbe & zicători
- „La bătrânețe s-a călugărit motanul.”TimpAnimale
- „Cât de blând să fie motanul, tot scărpinând se mânie.”AnimaleFemeie și bărbat
- „Toarce ca motanul.”AnimaleVorbă și tăcere
- „S-a călugărit de mult motanul”Animale
- „Cât de blând să fie motanul, tot zgârie”Animale
- „Târâie ca motanul”Animale
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică