moarte

Etimologie

Din latină mortem.

Definiții

1. încetare a vieții, oprire a tuturor funcțiilor vitale, sfârșitul vieții.
2. (fig.) dispariție, pieire.
3. omor, ucidere; crimă, asasinat; p. ext. măcel, masacru.
4. pedeapsă capitală.
5. (înv. și pop.) mortalitate provocată de un flagel; p. ext. molimă, epidemie.
6. ceea ce pricinuiește sau se crede că pricinuiește moarte.

Exemple

• Moartea unei persoane.
• Acolo și-a găsit moartea.

Declinare

Sinonime: 1: decedare, deces, dispariție, pieire, prăpădire, răposare, sfârșit, stingere, sucombare, (livr.) exitus, extincție, repauzare, (mai ales în limbajul bisericesc) repaus, (înv. și pop.) săvârșire, (pop.) pierzanie, pierzare, (reg.) pieiște, topenie, (înv.) petrecanie, petrecere, pierdere, piericiune, prăpăditură, pristăvire, săvârșenie, săvârșit, scădere, sconcenie, (ir.) crăpare, (arg.) mierleală, mierlire, verdeș, 2: (fig.) mormânt, somnul de veci, 3: ucidere, omor, crimă, 4: execuție

Antonime: înviere, naștere, nemurire, reînviere, viață, nemoarte

Definiții

1. persoană care a murit, defunct, decedat; trupul neînsuflețit al unei persoane așezat în coșciug sau înmormântat.

Declinare

Etimologie

Din moarte.

Definiții

1. forma de genitiv-dativ singular articulat pentru moarte.