← înapoi la căutare

mlădiță

/mlə'di.ʦə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din bulgară младиц (mladica).

Definiții

ramură tânără, subțire și flexibilă a unei plante lemnoase; mladă, lăstar, vlăstar.
(fig.) descendent, urmaș, odraslă.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	mlădiță	mlădițe
genitiv-dativ	mlădiței	mlădițelor
vocativ	mlădiță	mlădițelor
articulat	mlădița	mlădițele

Proverbe & zicători

„Azi mlădiță de tufan, mâine coadă de ciocan.”Timp Natură
„Mlădiță de tânără se poate îndrepta.”Familie Timp
„Mlădița de tineră se poate îndrepta”Timp Familie
„Stejarul bun și trammic dă trainică mlădiță”Familie Natură
„Mlădița viței, de nu va fi în viță, rod nici-cum aduce”Natură
„Mlădița strâmbă, numai de tânără se îndreaptă”Familie Înțelepciune și prostie

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică