mititel
/mi.ti'tel/Etimologie
Din mic.
Definiții
- diminutiv al lui mic; micuț.
mititel
/mi.ti'tel/Definiții
- apelativ afectuos pentru a vorbi cu sau despre un copil ori (ir.) cu sau despre o ființă tânără, naivă.
- cârnăcior făcut din carne tocată, amestecată cu diverse condimente, care se mănâncă fript la grătar; mic.
- (pop.; art.) unul dintre numele dracului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mititel | mititei |
| genitiv-dativ | mititelului | mititeilor |
| vocativ | mititelule | mititeilor |
| articulat | mititelul | mititeii |
Proverbe & zicători
- „Peste gardul mititel sare și un cățel.”AnimaleNatură
- „Peste gardul mititel”
- „Săbărelul mititel”Mâncare și băutură
- „Mai bine mai mititel”Înțelepciune și prostie
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică