minune
/mi'nu.ne/Etimologie
Din latină * mirio, mirionis.
Definiții
- fenomen ieșit din comun, surprinzător, atribuit forței divine sau altor forțe supranaturale.
- (p.gener.) lucru, fapt, fenomen uimitor, neobișnuit, extraordinar; minunăție.
- lucru cu însușiri excepțional de frumoase, care uimește, produce admirație; minunăție.
- persoană cu calități (fizice sau morale) excepționale.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | minune | minuni |
| genitiv-dativ | minunii | minunilor |
| vocativ | minune | minunilor |
| articulat | minunea | minunile |