← înapoi la căutare

minciuni

/min.ʧjuˈni/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din minciună.

Definiții

  1. forma de plural nearticulat pentru minciună.

minciuni

/min.ʧjuˈni/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din minciună.

Definiții

  1. (v.tranz.) (reg.) a minți.

Declinare

CazSingularPlural
verbminciuneaminciuneau

minciună

/minˈʧju.nə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din latină mentiō < *mentitiōnem, redus la *mentiōnem.

Definiții

  1. denaturare intenționată a adevărului având de obicei ca scop înșelarea cuiva.
  2. deprindere de a minți.
  3. înșelăciune, vicleșug.
  4. ficțiune, născocire, plăsmuire.
  5. (la pl.) fleacuri, nimicuri.
  6. minciunică.

Exemple

  • Tot ce-a spus e o simplă minciună.
  • A spune minciuni.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativminciunăminciuni
genitiv-dativminciuniiminciunilor
articulatminciunaminciunile

Sinonime: 1: invenție, neadevăr, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scornitură, (pop.) iscoditură, (înv.) basnă, băsnire, (fam.) balivernă, brașoavă, (fam. fig.) basm, gogoașă, tromboane (pl.), 3: amăgire, eres, erezie, iluzie, pătlagină, 4: scornitură, născocire, 6: minciunea

Antonime: adevăr

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică