verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină mastĭcāre.
Definiții
- (v.tranz.) a sfărâma un aliment cu dinții și a-l amesteca în gură (pentru a-l înghiți).
- a învârti ceva (cu limba) în gură.
- (fig.) a pune la cale.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru mesteca.
Exemple
- A mesteca un aliment în gură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | mesteca | mestecau |
Sinonime: 1: amesteca, (pop.) dumica
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Definiții
- forma de singular articulat pentru mestecă.
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din verbul a mesteca.
Definiții
- (bot.; reg.) răsfug.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | mestecă | mesteci |
| genitiv-dativ | mestecii | mestecilor |
| vocativ | mestecă | mestecilor |
| articulat | mesteca | mestecile |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru mesteca.
- forma de persoana a III-a plural la prezent pentru mesteca.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru mesteca.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru mesteca.