maria
/ma.ri'a/Etimologie
Din franceză marier.
Definiții
- (v.refl. tranz.) (franțuzism) a (se) căsători.
- (v.refl. tranz.) (fig.) a (se) potrivi; a (se) combina (bine).
mărie
/mə'ri.e/Etimologie
Din mare + sufixul -ie.
Definiții
- (înv.) (urmat de un adj.pos. sau de un pron.pers.) termen de reverență la adresa unui monarh, a unui domnitor, a unui boier etc.; înălțime, domnie, maiestate.
- situație înaltă, rang, demnitate, putere.
- slavă, onoare, cinste, glorie.
- îngâmfare, trufie, mândrie, fală.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mărie | mării |
| genitiv-dativ | măriei | măriilor |
| vocativ | mărie | măriilor |
| articulat | măria | măriile |
Proverbe & zicători
- „În ziua de Maria Egipteanca se pun pomi”NaturăTimp
- „Dacă trece Sfânta Maria, c... a-ți pălăria”
- „Stâ-Mâria 'n casă!”Familie
- „Trece Sfânta Maria, trece vara la Români.”Timp
- „S-au adunat ca pentru Sfânta Maria.”Familie
- „De la Sânta Maria-Mare până la Sânta”Timp
- „Parcă ar fi baba Maria lui moș Radu”Familie
- „Maria”Femeie și bărbat
- „Nacă tini ti fegi Stâ-Mâria, ș-mini mi”
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică