margine
/'mar.ʤi.ne/Etimologie
Din latină margo, marginis.
Definiții
- loc unde se termină o suprafață; extremitate, capăt al unei suprafețe.
- (spec.) hotar, frontieră.
- (spec.) periferie.
- (spec.) mal, țărm.
- circumferință a gurii unei gropi sau a unui recipient; loc unde se termină o groapă sau un recipient.
- (fig.) limită până la care se poate admite sau concepe ceva.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | margine | margini |
| genitiv-dativ | marginii | marginilor |
| vocativ | margine | marginilor |
| articulat | marginea | marginile |